Italianca în Alger

Italianca în Alger – Gioachino Rossini | Operă comică
Durata: 2 ore și 40 de minute, cu o pauză
Limba: italiană
Supratitrare: maghiară, engleză, italiană

După Bărbierul din Sevilla și Cenușăreasa, Italianca în Alger este a treia cea mai frecvent jucată operă a lui Rossini. Această poveste incitantă aparține genului „operei de salvare” – un tip foarte popular în acea epocă, în care o tânără frumoasă este capturată și așteaptă tortura sau moartea până când iubitul ei curajos sosește să o salveze. În acest caz, o tânără italiană isteață este răpită de un bei algerian care caută o nouă soție – dar ea îl păcălește singură, spre satisfacția generală. Personajul principal, Isabella, este una dintre cele mai inteligente și minunate figuri feminine din întreaga literatură de operă.
Spectacolul este prezentat la Opera de Stat în regia lui Máté Szabó.

Restricție de vârstă: Spectacolul nu este recomandat copiilor sub 12 ani.

Rezumat

Acțiunea operei are loc în Alger în jurul anului 1810. Mustafà, bei-ul Algerului, s-a săturat de soția sa Elvira. Pentru a scăpa de ea, el vrea să o căsătorească cu sclavul său italian Lindoro. Confidentul său Ali, urmează să-l conducă la o italiancă plină de temperament, ca înlocuitoare. Lindoro, care se îndrăgostise de Isabella înainte de a fi luat prizonier și făcut sclav, a refuzat oferta lui Mustafà. Isabella a plecat între timp să-l caute pe Lindoro cu Taddeo, însă nava lor a eșuat în largul coastei Algeriei. Ali profită de ocazie pentru a-i îndeplini dorința stăpânului său. Taddeo reușește să rămână cu Isabella, dându-se drept unchiul ei. Pentru a scăpa de Elvira, Mustafà îi promite lui Lindoro că îl va lăsa să plece în Italia dacă o va lua cu el pe Elvira ca nevastă. Isabella ajunge la curtea lui Mustafà Bey, care imediat se îndrăgostește de ea. Lindoro sosește cu Elvira pentru a-și lua rămas bun înainte de plecare. Lindoro și Isabella se recunosc imediat. Iute la minte, Isabella îl îndeamnă pe Mustafà să o păstreze pe Elvira ca soție și să-i lase pe Lindoro în seama ei, dacă pune preț pe favorurile ei.

Mustafà este complet îndrăgostit de Isabella însă ea îl iubește pe Lindoro, care o poate convinge cu ușurință că îi este încă fidel. Ei decid să fugă. Pentru a o câștiga pe Isabella, Mustafà îi numește „unchiul” Taddeo drept „caimacam” (locțiitor). Mustafà, Taddeo și Lindoro o observă în secret pe Isabella, care vrea să se facă frumoasă pentru „iubitul” ei. Mustafà îl trimite pe Lindoro să o ia pe Isabella și îi cere lui Taddeo să-l lase singur cu Isabella de îndată ce strănută. Nu iese însă nimic din tête-à-tête, deoarece Taddeo refuză să plece, iar Isabella îi cere Elvirei să li se alăture.

Isabella îi promite lui Mustafà să-l numească „Pappataci” („gluton”). Nu e greu, un Pappataci nu face altceva decât să mănânce, să bea și să doarmă. El trebuie să jure că va mânca o masă bogată la ceremonia de admitere, fără să acorde atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Isabella, Lindoro și ceilalți italieni folosesc asta pentru a fugi. Mustafà recunoaște păcăleala prea târziu și își acceptă soarta.

Program si distributie

Dirijor: Péter Halász
Isabella, o femeie italiană – Viktória Mester, Gabriella Balga
Lindoro, iubitul ei – Vassilis Kavayas
Mustafá, beiul din Alger – András Palerdi, András Kiss
Elvira, soţia lui – Kinga Kriszta
Zulma, confidenta ei – Vivienne Ortan (studioul de operă)
Taddeo, însoţitorul Isabelei – Csaba Sándor
Haly – Lőrinc Kósa

Cu participarea Orchestrei și Corului Operei de Stat Maghiare, precum și a Baletului Național Maghiar

Regie: Máté Szabó
Scenografie: Balázs Cziegler
Costume: Anni Füzér
Coregrafie: Gábor Katona
Dramaturgie: Judit Kenesey
Traducere în limba engleză: Arthur Roger Crane
Maestru de cor: Gábor Csiki