Baronul Țigan
Lu | Ma | Mi | Jo | Vi | Sa | Du |
Una dintre cele mai populare lucrări ale lui Johann Strauss fiul, Baronul țigan, este prezentată pe scena Teatrului de Operetă din Budapesta în cadrul anului comemorativ Jókai200. Lucrarea a cunoscut primul său mare succes în 1885, la Theater an der Wien, când compozitorul a creat ampla sa operetă pe un libret de Ignaz Schnitzer, inspirat din nuvela Szaffi de Mór Jókai. Povestea poartă publicul într-o lume a comorilor și aventurilor, unde pasiunea, romantismul și răsturnările de situație se succed, toate împletite cu ritmurile înflăcărate ale muzicii țigănești, vivacitatea csárdásului și melodiile fermecătoare ale valsului. Lucrarea s-a impus imediat printre marile operete nemuritoare, iar popularitatea sa a rămas neîntreruptă până astăzi, deoarece promite deopotrivă un divertisment de neuitat și o experiență muzicală bogată. Spectacolul se realizează cu o concepție vizuală teatrală deosebită, în regia creatoarei distinse cu Premiul Kossuth, Bozsik Yvette, celebrând într-un mod demn bicentenarul nașterii lui Johann Strauss fiul și al lui Mór Jókai.
Acțiunea
Acțiunea se petrece în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pe domeniile cândva înfloritoare ale exilatului Barinkay. Castelul, odinioară falnic, este acum o ruină; în schimb, vecinul Jupan (porcarul) prosperă pe seama spolierii proprietății lui Barinkay.
Amnistia împărătească, dar mai ales edictul restitutio in integrum, îl aduc în prim-plan pe tânărul Sandor Barinkay (fiul celui exilat) care, împreună cu comisarul Carnero, vor face demersurile repunerii în posesie. Carnero este surprins, evident neplăcut, să-și găsească soția, Mirabella (dispărută în timpul războiului), slugărindu-l pe Jupan, iar pe fiul său, Ottokar, virtual ginere al parvenitului negustor (ca pretendent la mâna năstrușnicei Arsena, fiica acestuia).
Primită, în general cu simpatie, vestea reîntoarcerii unicului supraviețuitor al familiei Barinkay îl va panica pe Jupan, conștient că trebuie să dea socoteală pentru jaf. Instinctul de conservare îl incită la soluția compromisului, propunându-i lui Barinkay să se însoare cu fiica sa.
Ifosele de parvenită ale Arsenei îl dezgustă însă pe Barinkay, în schimb este fascinat de frumusețea țigăncii Saffi (fiica ghicitoarei Czipra) pe care o întâlnește noaptea în castelul părăginit. Se întorc țiganii de la târg; văzându-l pe fiul stăpânului, îl proclamă și aclamă ca voievod al lor.
Barinkay, petrecându-si noaptea între ruine, află de la bătrâna ghicitoare taina unui vis, potrivit căruia, în ziua nunții, va găsi o comoară ascunsă lânga zidul castelului. Se face ziuă și țiganii pornesc la muncă.
Grupul de boieri (instigați de Carnero, Mirabella și Jupan) îl acuză pe Barinkay de imoralitate, prin faptul că trăiește cu o fată de țigan. Furia lor se amplifică atunci când află că Barinkay a găsit comoara căutată de ei zadarnic.
Izbucnește războiul. Contele Homonay, în fruntea husarilor, vine să recruteze ostași. Carnero îl reclamă pe Barinkay că, încălcând orice etichete, s-a însurat cu o fată de țigan. Czipra dă publicității un document care atestă că Saffi este de origine nobilă, provocând stupoare generală. Barinkay, contrariat, se înrolează și pleacă la război.
Poporul întâmpină luptătorii întorși victorioși. Cei de pe urmă (în luptă) vor fi cei dintâi (la înapoiere). Astfel, primul sosit este Jupan, încărcat de pradă, căci, și în condiții de război, unii știu să profite. Adevărații eroi sunt însă Barinkay, Ottokar și ceilalți luptători.
Barinkay refuză onorurile oferite de împărăteasă, rămânând lângă iubita sa și între țiganii care l-au ales voievod.
Program si distributie
Dirijor: Gyula Pfeiffer; Peter Oberfrank
Creatori
Ignatz Schintzer: Bazat pe nuvela lui Mór Jókai, el a scris:
Alexander Fischer: A tradus versurile:
Janos Denes Orban: A tradus un manual:
Gyula Pfeiffer: Director muzical
Monica Szabo: Dirijor de cor
Zsuzsanna Nemeth: Coregraf asistent
Anna Bujdosó: Coregraf asistent
Bea Nagy: Regizor asistent
Khudir Jasmine: Regizor asistent
Andrew Tucker: Asistent artistic
Peter Axmann: Asistent al directorului muzical
Gabor Barta: Asistent al directorului muzical
Sylvia Laufer: Asistent al directorului muzical
Janos Mihalics: Asistent al directorului muzical
Laszlo Szekeres: Asistent al directorului muzical
John Túri-Nagy: Asistent al directorului muzical
Elizabeth Tury: Designer
Kristina Berzsenyi: Designer de costume
Attila Tokos: Coregraf asociat
Szabolcs Gombai: Coregraf asociat
Yvette Bozsik: Regizor - coregraf
Distribuție
Peter Alexander: Alexander Barinkay
Peter Balczó: Alexander Barinkay
Balazs Papp: Alexander Barinkay
Diana Kiss: Szaffi, țigancă
Barbara Bordas: Szaffi, țigancă
Eniko Eva Levai: Szaffi, țigancă
Lorant Nagy: Contele Peter Homonnay
George-Rose Sandor: Contele Peter Homonnay
Attila Erdos: Contele Peter Homonnay
Monica Fischl: Czipra, țigan femeie
Alexandra Ruszo: Czipra, țigancă
Timea Timar: Czipra, țigancă
Pete Adam David: Zsupán Kálmán, negustor bogat de porci
Soma Langer: Zsupán Kálmán, bogat comerciant de porci
Akos Jasznik: Zsupán Kálmán, negustor bogat de porci
Luca Bojtos: Arsena, fiica lui Zsupán
Blonda Diana: Arsena, fiica lui Zsupán
Dalma Sule: Arsena, fiica lui Zsupán
Tamas Földes: Carnero, comisar imperial
Gabor Dezsy Szabo: Carnero, comisar imperial
Attila Nemeth: Carnero, comisar imperial
Zsuzsa Kalocsai: Mirabella, guvernantă la Zsupán
Franko Zâna: Mirabella, guvernantă la a lui Zsupán
Monica Vásari: Mirabella, guvernantă la Zsupán
Victor Denis: Ottokar, fiul său
Peter Laki: Ottokar, fiul său
Balázs Tassonyi: Ottokar, fiul său
Brigitta Hortobagy: pisica lui Szaffi
Anna Bujdosó: Pisica lui Szaffi

RO
EN
DE
IT
FR
ES
RU
JP
Plan sala