Baronul Țigan

Una dintre cele mai populare lucrări ale lui Johann Strauss fiul, Baronul țigan, este prezentată pe scena Teatrului de Operetă din Budapesta în cadrul anului comemorativ Jókai200. Lucrarea a cunoscut primul său mare succes în 1885, la Theater an der Wien, când compozitorul a creat ampla sa operetă pe un libret de Ignaz Schnitzer, inspirat din nuvela Szaffi de Mór Jókai. Povestea poartă publicul într-o lume a comorilor și aventurilor, unde pasiunea, romantismul și răsturnările de situație se succed, toate împletite cu ritmurile înflăcărate ale muzicii țigănești, vivacitatea csárdásului și melodiile fermecătoare ale valsului. Lucrarea s-a impus imediat printre marile operete nemuritoare, iar popularitatea sa a rămas neîntreruptă până astăzi, deoarece promite deopotrivă un divertisment de neuitat și o experiență muzicală bogată. Spectacolul se realizează cu o concepție vizuală teatrală deosebită, în regia creatoarei distinse cu Premiul Kossuth, Bozsik Yvette, celebrând într-un mod demn bicentenarul nașterii lui Johann Strauss fiul și al lui Mór Jókai.

Acțiunea

Acțiunea se petrece în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pe domeniile cândva înfloritoare ale exilatului Barinkay. Castelul, odinioară falnic, este acum o ruină; în schimb, vecinul Jupan (porcarul) prosperă pe seama spolierii proprietății lui Barinkay.

Amnistia împărătească, dar mai ales edictul restitutio in integrum, îl aduc în prim-plan pe tânărul Sandor Barinkay (fiul celui exilat) care, împreună cu comisarul Carnero, vor face demersurile repunerii în posesie. Carnero este surprins, evident neplăcut, să-și găsească soția, Mirabella (dispărută în timpul războiului), slugărindu-l pe Jupan, iar pe fiul său, Ottokar, virtual ginere al parvenitului negustor (ca pretendent la mâna năstrușnicei Arsena, fiica acestuia).

Primită, în general cu simpatie, vestea reîntoarcerii unicului supraviețuitor al familiei Barinkay îl va panica pe Jupan, conștient că trebuie să dea socoteală pentru jaf. Instinctul de conservare îl incită la soluția compromisului, propunându-i lui Barinkay să se însoare cu fiica sa.

Ifosele de parvenită ale Arsenei îl dezgustă însă pe Barinkay, în schimb este fascinat de frumusețea țigăncii Saffi (fiica ghicitoarei Czipra) pe care o întâlnește noaptea în castelul părăginit. Se întorc țiganii de la târg; văzându-l pe fiul stăpânului, îl proclamă și aclamă ca voievod al lor.

Barinkay, petrecându-si noaptea între ruine, află de la bătrâna ghicitoare taina unui vis, potrivit căruia, în ziua nunții, va găsi o comoară ascunsă lânga zidul castelului. Se face ziuă și țiganii pornesc la muncă.

Grupul de boieri (instigați de Carnero, Mirabella și Jupan) îl acuză pe Barinkay de imoralitate, prin faptul că trăiește cu o fată de țigan. Furia lor se amplifică atunci când află că Barinkay a găsit comoara căutată de ei zadarnic.

Izbucnește războiul. Contele Homonay, în fruntea husarilor, vine să recruteze ostași. Carnero îl reclamă pe Barinkay că, încălcând orice etichete, s-a însurat cu o fată de țigan. Czipra dă publicității un document care atestă că Saffi este de origine nobilă, provocând stupoare generală. Barinkay, contrariat, se înrolează și pleacă la război.

Poporul întâmpină luptătorii întorși victorioși. Cei de pe urmă (în luptă) vor fi cei dintâi (la înapoiere). Astfel, primul sosit este Jupan, încărcat de pradă, căci, și în condiții de război, unii știu să profite. Adevărații eroi sunt însă Barinkay, Ottokar și ceilalți luptători.

Barinkay refuză onorurile oferite de împărăteasă, rămânând lângă iubita sa și între țiganii care l-au ales voievod.

Program si distributie

Dirijor: Gyula Pfeiffer; Peter Oberfrank

Creatori

Ignatz Schintzer: Bazat pe nuvela lui Mór Jókai, el a scris:

Alexander Fischer: A tradus versurile:

Janos Denes Orban: A tradus un manual:

Gyula Pfeiffer: Director muzical

Monica Szabo: Dirijor de cor

Zsuzsanna Nemeth: Coregraf asistent

Anna Bujdosó: Coregraf asistent

Bea Nagy: Regizor asistent

Khudir Jasmine: Regizor asistent

Andrew Tucker: Asistent artistic

Peter Axmann: Asistent al directorului muzical

Gabor Barta: Asistent al directorului muzical

Sylvia Laufer: Asistent al directorului muzical

Janos Mihalics: Asistent al directorului muzical

Laszlo Szekeres: Asistent al directorului muzical

John Túri-Nagy: Asistent al directorului muzical

Elizabeth Tury: Designer

Kristina Berzsenyi: Designer de costume

Attila Tokos: Coregraf asociat

Szabolcs Gombai: Coregraf asociat

Yvette Bozsik: Regizor - coregraf

Distribuție

Peter Alexander: Alexander Barinkay

Peter Balczó: Alexander Barinkay

Balazs Papp: Alexander Barinkay

Diana Kiss: Szaffi, țigancă

Barbara Bordas: Szaffi, țigancă

Eniko Eva Levai: Szaffi, țigancă

Lorant Nagy: Contele Peter Homonnay

George-Rose Sandor: Contele Peter Homonnay

Attila Erdos: Contele Peter Homonnay

Monica Fischl: Czipra, țigan femeie

Alexandra Ruszo: Czipra, țigancă

Timea Timar: Czipra, țigancă

Pete Adam David: Zsupán Kálmán, negustor bogat de porci

Soma Langer: Zsupán Kálmán, bogat comerciant de porci

Akos Jasznik: Zsupán Kálmán, negustor bogat de porci

Luca Bojtos: Arsena, fiica lui Zsupán

Blonda Diana: Arsena, fiica lui Zsupán

Dalma Sule: Arsena, fiica lui Zsupán

Tamas Földes: Carnero, comisar imperial

Gabor Dezsy Szabo: Carnero, comisar imperial

Attila Nemeth: Carnero, comisar imperial

Zsuzsa Kalocsai: Mirabella, guvernantă la Zsupán

Franko Zâna: Mirabella, guvernantă la a lui Zsupán

Monica Vásari: Mirabella, guvernantă la Zsupán

Victor Denis: Ottokar, fiul său

Peter Laki: Ottokar, fiul său

Balázs Tassonyi: Ottokar, fiul său

Brigitta Hortobagy: pisica lui Szaffi

Anna Bujdosó: Pisica lui Szaffi